in

Ora care schimbă ritmul unei țări. Povestea orei de vară în România

În fiecare primăvară, fără zgomot și fără avertisment, România face un pas înainte. Nu în spațiu, nu în istorie, ci în timp. În 2026, acest moment are loc în noaptea de 28 spre 29 martie, când ora 03:00 devine 04:00. O oră dispare, iar ziua de duminică devine cea mai scurtă din an, cu doar 23 de ore.

Este un gest aparent simplu, dar cu implicații profunde. Din acel moment și până în toamnă, România trece la Ora de vară a Europei de Est, adică la fusul UTC+3, cu trei ore înaintea Timpului Universal Coordonat. Revenirea la timpul legal, cunoscut popular drept „ora de iarnă”, va avea loc pe 25 octombrie.

Dar această schimbare nu este doar o convenție administrativă. Este rezultatul unei idei vechi de peste două secole.

De la Benjamin Franklin la Primul Război Mondial

În 1784, Benjamin Franklin sugera, într-un mod ironic, că oamenii ar putea economisi energie dacă s-ar trezi mai devreme și ar folosi mai eficient lumina naturală. Ideea avea să prindă contur abia în timpul Primului Război Mondial.

În 1916, Germania a fost prima țară care a introdus ora de vară, urmată la scurt timp de Marea Britanie și de alte state europene. Motivația era clară: economisirea resurselor într-o perioadă de criză.

Treptat, sistemul s-a extins în Europa și dincolo de ea. Belgia, Franța, Italia, Olanda sau Suedia au adoptat această practică, în timp ce alte state, precum China sau Japonia, au ales să nu o folosească niciodată. În zonele ecuatoriale, unde durata zilei rămâne aproape constantă tot anul, schimbarea orei nu are niciun sens.

România și timpul adaptat

În România, ora de vară a fost introdusă în 1932, într-un interval limitat, între mai și octombrie. Ulterior, între 1933 și 1940, a devenit o practică anuală. A urmat însă o pauză lungă: între 1941 și 1979, schimbarea orei a fost abandonată.

Din 1979, sistemul a fost reintrodus, iar din 1997 România a adoptat calendarul european actual: trecerea la ora de vară în ultima duminică din martie și revenirea în ultima duminică din octombrie.

La nivelul Uniunii Europene, această regulă este stabilită printr-o directivă intrată în vigoare în 2001. Totuși, în ultimii ani, sistemul a fost intens dezbătut.

O dezbatere fără final

În 2019, Parlamentul European a votat în favoarea eliminării schimbării sezoniere a orei. Cu toate acestea, pandemia, criza energetică și lipsa unui consens între statele membre au amânat o decizie finală.

În 2025, premierul Spaniei a readus subiectul în discuție, susținând că beneficiile economice ale schimbării orei sunt tot mai reduse și că impactul asupra sănătății nu poate fi ignorat.

Astăzi, Europa rămâne împărțită între tradiție și schimbare.

Corpul uman și ora pierdută

Dincolo de argumentele economice, schimbarea orei are efecte directe asupra organismului.

Un studiu publicat în 2019 arată că trecerea la ora de vară perturbă ritmul circadian, provocând oboseală, somnolență și scăderea capacității de concentrare. În primele zile după schimbare, crește inclusiv riscul de accidente sau probleme cardiovasculare.

Medicul cardiolog Florin Mitu atrage atenția că această adaptare poate fi dificilă, mai ales pentru persoanele cu afecțiuni preexistente. Privarea de somn și stresul pot declanșa tulburări de ritm cardiac sau episoade anginoase.

Recomandarea specialiștilor este simplă: adaptarea treptată a programului de somn, hidratarea corespunzătoare și un stil de viață echilibrat.

Lumina, aliat sau iluzie?

Există însă și susținători ai orei de vară. Aceștia argumentează că lumina naturală suplimentară din a doua parte a zilei îmbunătățește starea de spirit și crește nivelul de energie.

Un studiu recent sugerează că lumina de seară poate contribui la siguranța rutieră și la reducerea accidentelor pe termen lung.

Adevărul pare să fie undeva la mijloc.

O oră mai puțin, o dezbatere mai mult

În fiecare an, pierdem o oră de somn și câștigăm o oră de lumină. Dar, dincolo de acest schimb aparent banal, rămâne întrebarea: merită?

Pentru unii, ora de vară este un simbol al eficienței și al adaptării. Pentru alții, este o intervenție artificială în ritmul natural al vieții.

Cert este că, în noaptea de 28 spre 29 martie 2026, România va face din nou acest pas înainte în timp. Un gest mic, dar cu ecou în corp, în economie și în viața de zi cu zi.