Creștinii ortodocși marchează, în ultima zi a Săptămânii Patimilor, Sâmbăta Mare – moment de profundă reculegere, în care este comemorată îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos și sunt retrăite, prin rugăciune, suferințele îndurate pentru mântuirea omenirii.
Potrivit tradiției creștine, această zi amintește de clipa în care trupul lui Hristos a fost așezat în mormânt, iar credincioșii se pregătesc sufletește pentru cea mai importantă sărbătoare a creștinătății – Învierea Domnului.
Seara, oamenii se îndreaptă spre biserici pentru a participa la slujba de Înviere. La miezul nopții, preotul rostește chemarea „Veniți de luați Lumină!”, iar credincioșii aprind lumânările și duc mai departe lumina sfântă, simbol al biruinței vieții asupra morții. La întoarcerea acasă, lumânarea aprinsă este păstrată ca binecuvântare în cămin.
De asemenea, există obiceiul ca în această noapte să fie aprinse lumânări și la mormintele celor dragi, în semn de comuniune și pentru a le vesti și celor adormiți Învierea Domnului.
Sâmbăta Mare este și ultima zi de pregătiri pentru masa de Paște. În gospodării, se finalizează preparatele tradiționale – mielul, drobul, cozonacii și pasca – iar ouăle sunt vopsite, dacă acest lucru nu a fost făcut în Joia Mare.
Tradițiile populare spun că resturile de la miel trebuie îngropate la rădăcina unui pom sănătos, pentru binele și sănătatea familiei. Tot în această zi se face curățenie generală în locuințe și se pregătesc hainele noi pentru sărbătoare, simbol al reînnoirii și al luminii.
Înainte de slujba de Înviere, gospodinele pregătesc coșul pascal, care conține, printre altele, ouă roșii, cozonac, pască, vin, lumânare și busuioc, acesta fiind dus la biserică pentru a fi sfințit.
Tradiția mai spune că în Sâmbăta Mare nu este bine să dormi, deoarece, în momentul deschiderii cerurilor, dorințele rostite cu credință pot fi împlinite.
Astfel, Sâmbăta Mare rămâne o zi de liniște, reflecție și pregătire, ce precede bucuria Învierii și renașterea spirituală a credincioșilor.
